PĂTIMIREA ȘI MOARTEA LUI ISUS
Arestarea lui Isus
(Mt 26,47-56; Mc 14,43-52; Lc 22,47-53)
Capitolul 18
13 L-au dus mai întâi la Anna
c, căci era socrul lui Caiafa, care era marele preot al acelui an.
14 Caiafa era acela care dăduse iudeilor sfatul: "Este mai bine să moară un singur om pentru popor".
15 Iar Simon Petru și celălalt discipol îl urmau pe Isus. Acel discipol era cunoscut marelui preot și a intrat împreună cu Isus în curtea marelui preot,
16 în timp ce Petru stătea afară, în fața porții. Atunci celălalt discipol, care era cunoscut marelui preot, a ieșit și a vorbit cu portăreasa și l-a lăsat și pe Petru să intre.
17 Servitoarea portăreasă i-a spus lui Petru: "Nu cumva ești și tu dintre discipolii acelui om?" El i-a zis: "Nu sunt".
18 Stăteau acolo servitorii și cei din gardă; făcuseră un foc pentru că era frig și se încălzeau. Și Petru stătea cu ei și se încălzea.
Note de subsol
c Acest nume este forma greacă a ebraicului Hannania. A fost mare preot între anii 6-15, dar influenţa lui continuă întrucât cei cinci fii şi ginerele Caiafa au ocupat pe rând funcţia de mare preot. Este posibil ca el să fi fost personajul principal care a organizat condamnarea lui Isus.